final

 

Iată o enigmă de nepătruns,
Iată din ce cauză și pentru ce
Din orașe întîmplătoare
Noi toți, nu suntem deloc întîmplători.
Timpul cu o forță de nepătruns
Învârte cu ușurință indicatorul anilor
Și cu o ușurință de nedescris cade zăpada în zăpadă.
Scăladați în această zăpadă, dar mulțumiți de sine,
Neobservați de nimeni, se întorc acasă.

Ei nu au înceredere în nimeni și niciodată nu plâng,
Dumnezeu, care deschide ușile și îngerul, care aduce noroc.

giphy

tu ce visezi?

dor.jpg

astazi m-am trezit cu un cuvant in gand, prin urmare asta am visat.

Visez cuvinte.

Slab, stins, intunecos, cetos, slab, vag. Un singur cuvant, trei litere: ”Dim”

Si culmea mai era ca il pronuntam in engleza. Ceva neobisnuit, dar placut. E mai placut sa visezi cuvinte decat despartiri.

Tu ce visezi?

fidelitate

giphy.gif

Stau pitit zilele să apari licurind,

Să te păzesc în alb căuş de lună,
Să-ţi iei din poleitu-i de argint
Noapte bună!
Te aştept să calci pe drumul către casă
În amurgu-n ciripituri mii, pe strună,
Să-ţi iei din zborul păsării… Crăiasă,
Noapte bună!
Pândesc la colţuri să nu am rival
Când singură ieşi, nu cumva să-ţi spună
În locul meu cu atâta drag, sideral
Noapte bună!
Stau bec aprins în al tău abajur
Şi nu mă sting de-l stingi cu fină mână;
Să-ţi fiu pururi lumină… Îţi conjur
Noapte bună!
M-aş tot încovoia până-n inel pe deget
Şă-ţi intru-n inimă ca o cunună
De diamant; ce m-aş topi, nu preget…
Noapte bună!
În visul cel mai scurt să-ţi fiu, aş vrea
Să dorm doar o secundă împreună;
Eu soare cald, tu luminată stea…
Noapte bună!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu

tacere absoluta

unnamed-1
Erau doi pe mal, el care încă nu a învățat să vorbească si ea care a învățat că vorbele nu mai au valoare. Între ei era sunetul, umbra unei armonii – cea care încă mai spera că poate schimba ceva. Care la timpul său a fost slăvită în cuvinte, ori s-a înecat în tăcere, cea care atât de mult vrea să fie armonie, așteptare, să fie întâlnire și fericire fără margini.

Dar în lume e prea mult zgomot, zgomote suntem noi toți – mereu în căutarea armoniei în grupul de note pereche. Cu speranță s-a pornit și ea în căutare, dar s-a rătăcit în aglomerația de gânduri și nu l-a găsit pe el, pentru că era bine ascuns în labirintul de plăceri trupești.

La teatru mereu gasesti raspunsuri.

15697998_596756917182721_8660649110573378507_n
Iertarea de Ion Băieșu
– Tu ai iubit vre-o dată în viață?
– Eu înca nu am iubit pe nimeni, deși am 32 de ani, recunosc că e trist și de necrezut. Dar nu am întîlnit încă nici un om pe care să-l iubesc. Din câte am citit și am auzit însă, se pare că iubirea e un sentiment sublim.
– Atunci cum poți să spui că ai putea să mă iubești, dacă nu știi ce-i iubirea.
– Dar nu sunt eu de vină.
– Naa… nu ești tu de vina, de fapt nimeni nu știe ce-i iubirea. Oamenii în stadiul în care se află acum nu se pot iubi, au prea multe treburi, prea multe griji sunt ocupaaați, trebuie să munceaaască, să doarmă, să mănânce, să se îmbrace să se lupte nu? să se urască! nici dezvoltarea lor biologică nu le permite să se iubească cu adevarat, sunt încă prea inferiori pentru așa ceva. Adică sunt la stadiul când vorbesc și dacă au cuvintele ca mijloc de comunicare, nu mai simt nevoia să iubească. Adică să traiască, să comunice prin sentimente, vor trebui să treacă mii sau poate chiar sute de mii de ani pânaă când omul va scapă de cuvinte, un asemenea om superior nu va mai declara dragoste cuiva. Însuși sensul existenței lui va fi iubirea, la nivelul respectiv de civilizație el nu va mai avea nevoie de altceva de făcut, decât să iubească. Atunci barbații și femeile vor sta tot timpul îmbrațișați, viața lor va fi un nesfârșit sărut. Te crezi capabil de o asemenea iubire?
– Adică să stau toată viața îmbrațișat cu tine?
– Adică să vorbești cu mine doar prin sentimente.
Nu mai vorbi, învață să asculți, poate așa vei învăța să îți găsești liniștea.

pentru tine

E ceata si e rece, e plin de nori si disperare. Mi-e frica ca vei ridica privirea si vei pierde speranta… pentru tine as sterge norii de pe cer. As lupta cu ceata, as desena stelele si luna, doar sa te stiu bine. Sa zambesti si sa visezi frumos.

tumblr_static_tumblr_static_filename_640

Lacrimi de singuratate

Când în ajun de sărbători îmi contemplez singurătatea, începe să mă macine un groaznic sentiment de vinovăție. Mă simt vinovată absolut pentru tot. Sunt vinovată că nu am știut să corespund așteptărilor. Sunt vinovată că am vorbit prea mult ori prea puțin, pentru absență sau prezență în exces. În tot și toate sunt mereu vinovată.

Am făcut multe greșeli, pentru că unii oameni au ales să mă ignore înțeleg că am fost ades nesuferită  și mi-e atât de frică că nu mai merit pe nimeni si voi ramane pentru eternitate singură. îmi dau lacrimile de frică și singurătate. Sunt sigură că în lumea asta sunt mulți oameni care sunt la fel de singuri, ori poate și mai triști. Ar trebui introdus în vocabular expresia – ”lacrimi de singurătate”

Atunci când nimic nu doare… pur și simplu din interior te macină singurătatea, când știi că nimeni nu te vrea și nu te poate accepta așa cum ești.

Oare exiști? Oare ne vom întîlni și vei fi mereu lângă mine? Oare vei fi tu acel care nu va ignora prezența mea?

Dacă esti acolo undeva, te aștept în vis.  La munte.

tumblr_oal16mppP91s7mdxpo1_500.gif