Aș fi voit să mă duc la Galeria Uffizi, dar muzeul era închis. Atunci, resemnată am traversat Ponte Vecchio și am mers pe jos până la Piazza Pitti. Am cumpărat un bilet la ghișeu și am intrat în grădinile Boboli.

Străbătusem curtea interioară și am urcat treptele care îngăduie accesul pe terasa separată de palat prin fântâna Carciofo. Vederea pe care o oferea asupra Florenței era emoționantă. În depărtare, domul și campanila se înălțau deasupra acoperișurilor care păreau că se înșiră până la nesfârșit. În perspectiva parcului se deschidea amfiteatrul construit în veacul al XV-lea. În centru, am admirat vasca romană și obeliscul egiptean. Am urcat spre vârful dealului. La dreapta mea, o alee in pantă ducea la un rond. M-am așezat la rădăcina unui copac ca să-mi trag răsuflarea în tihna unei după-amiezi florentine.

Pe o băncuță de piatră din apropiere, o pereche se ținea de mână. Ei admirau tăcuți maiestatea operelor care îi înconjurau. În grădinile Boboli domnește o atmosferă impregnantă de o liniște pe care doar veacurile o șlefuiesc. Nehotărâtă, am închis ochii peste imaginea blândă a intimității lor și m-am îndreptat spre Viottolone. Unde fără să știu mă voi întâlni cu tine.

Din romanul ” În altă viață” Mark Levy

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s