Azi in tramvai am vazut un barbat obosit, dar atat de trist, era in varsta dar nu era batran si totusi nu mai avea nimic in ochi… nu avea fericire, nu avea nici un gand, parea pustiu si trist. Doamne, cat era de trist!

Si ma gandeam ca a fost si el sarmanul candva tanar, si a facut nebunii din dragoste. A luptat si si-a cucerit nevasta, au creat o familie, iar acum din cauza grijilor si nevoilor s-a pierdut pe sine insusi.

Oare asta ne asteapta si pe noi? Tare sper sa fie altfel.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s