unnamed-1
Erau doi pe mal, el care încă nu a învățat să vorbească si ea care a învățat că vorbele nu mai au valoare. Între ei era sunetul, umbra unei armonii – cea care încă mai spera că poate schimba ceva. Care la timpul său a fost slăvită în cuvinte, ori s-a înecat în tăcere, cea care atât de mult vrea să fie armonie, așteptare, să fie întâlnire și fericire fără margini.

Dar în lume e prea mult zgomot, zgomote suntem noi toți – mereu în căutarea armoniei în grupul de note pereche. Cu speranță s-a pornit și ea în căutare, dar s-a rătăcit în aglomerația de gânduri și nu l-a găsit pe el, pentru că era bine ascuns în labirintul de plăceri trupești.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s